Yeap, I did it!
Miercuri am iesit de la serviciu pe la amiaza, pentru ca mi-am luat o jumatate de zi de concediu fiindca aveam intalnire la scoala Soniei cu noua diriginta. Doar ca intalnirea era fixata la doua, eu am iesit la 12.
De data asta chiar mi-am dorit sa schimb ceva. Si mi-a casunat pe parul si pe freza mea. Aaaaa, stiu si de ce mi-a casunat. Pentru ca m-am vazut intr-una din fotografiile din Baia Mare si nu m-am placut deloc. Pletele mele aratau groaznic si nicicum, si a fost prima data cand nu am fost mandra de ele, ba dimpotriva. Asa ca, am sunat la salonul fostei mele profesoare in ale coafatului, pentru ca numai in ea am incredere, la restul la toate le gasesc hibe, nici cum tin foarfeca in mana nu-mi place si se vede pe mutra mea si le disper pe saracele. Mare surpriza, am gasit loc liber pentru ca ii renuntase o clienta, asa ca in 10 minute eram in coafor. Aveam eu o idee cam cum imi doream sa fiu tunsa, am gasit prin revistele de acolo o fotografie, Mimi a vazut-o si a zis ca este the best choice, si a inceput sa taie… si sa taie… si sa adapteze freza din revista pe capul meu. A iesit o chestie shuie rau, cu un motz in varful capului de parca tocmai mi-am scos sapca, cu bretonul taiat si franjurit asimetric, cu parul destul de lung sa imi acopere urechile, de fapt e pana la baza gatului, dar a trebuit sa recunosc ca imi sta muuuuult mai bine decat ma asteptam. De fapt, ma schimba de tot, si am avut reactii de-a dreptul surprizatoare, atunci cand ma vedeam cu coltul ochiului in vitrine. Ma opream si ma uitam luuung sa ma asigur ca sunt eu, si cum, de la o vreme cred ca vad cam prost, dura putin pana se limpezea imaginea. Nu o data m-am surprins in fata vreunei vitrine, stand ca muta, cu capul usor aplecat cand intr-o parte cand in alta, cu cate o privire din cele mai inteligente posibile…. In plus, m-am trezit scuturand din cap, ca o gaina conciata (=gaina cu conci= gaina motata), ca tot simteam cum imi salta motzul in ritmul pasilor, si de buna seama ca nu eram obisnuita cu senzatia respectiva…
Mai interesanta a fost reactia Alexandrului cand am intrat in casa. “What the….? ce ti-ai facut???” Ca dupa aceea sa aud un hohot de ras prelungit, in timp ca ma arata cu degetul. “Arati ca o house-wife din anii 70, ha ha ha ”
M-am pravalit pe oglinda sa ma asigur ca freza mea ultra-moderna si cu franjuri efilate nu are nik in comun ca anii 70, m-am mai zburlit, m-am mai ciufulit, am mai deranjat si celelate putine fire care stateau ordonate pe capul meu, si m-am declarat multumita de rezultat. Doar ca a inceput sa rada si mai bezmetic, acum aratam ca o house-wife din 70 care tocmai si-a scos degetele din priza…
Am trecut peste afrontul adus minunatei creatii hair-stylistice capilare , nu de alta dar n-am mai avut timp sa comentez pentru ca trebuia sa plec la Bucuresti. M-am intors azi-dimineata (urmeaza, ofcors, un topic despre minunata calatorie), am ajuns la 5,30 in Cluj, m-am re-echipat si m-am dus la serviciu.
Fratele meu, am fost intampinata cu urale! Numai ca nu au aplaudat cand am intrat in birou! S-a auzit un Waaaaaaaawwww generalizat, dupa care au sarit fetele pe mine si au inceput sa sudieze unghiurile de taiere, freza…de-astea… Si cam asta s-a intamplat in fiecare birou in care am intrat. De nu mai stiam cum sa reactionez, ma batzaiam ca un copil de pe un picioar pe altul, cu mutra aceea de fetita fericita ca are o rochita noua… No, si pana la urma am scapat de atentia generala si m-au lasat in plata Domnului, nu inainte de a mi se promite solemn, din partea conducerii, ca iau bataie daca mai imi las parul lung, sau imi taie din salar. Si am crezut pe cuvant, zau.
Cea mai draguta a fost Oana, care e o mare figura si mi-e tare tare draga. In pauza de masa, in timo ce asteptam sa ni se incalzeasca mancarea, a venit ata spre mine, pana ce si-a infipt ochelarii in varful nasului meu si ma privea de jos in sus ca are numai un metru saizeci, cu cea mai serioasa si incarcata de repros privire posibila “IN SFARSIT! ……. IN SFARSIT!” Ai facut-o! daca iti mai lasi parul sa creasca nu stiu ce iti fac. Uite ce bine iti sta!… Acum mai trebuie sa faci ceva sa iti deschizi parul asta…. sa pui o culoare, ceva… (Whaaaaaaat???? parul meu negru negru, minunat si natural????!!!!! No way). Ba way, ca fata nu isi scotea ochelarii din moaca mea si dupa privirea mai mult decat serioasa am inteles ca nu o sa am pace cu ea pana nu imi pun vopsea in cap (No way!).
Iar bomba finala a fost ca m-am intalnit cu Oleg in oras. Aici ar fi de povestit, ca, unul dintre motivele pentru care eu mi-am lasat candva [parul sa creasca, a fost acela ca el imi bagase in cap cit de frumos este parul lung la o femeie, si sa il las sa creasca cat mai mult. De-a lungul vremii, chiar imi spunea de multe ori ce par frumos am si de-astea…
Azi cand m-a vazut nu se mai oprea din laude si admiratie. Maaaai ce bine iti sta! Mai, ce mult te schimba…. Mai, nu imi vine sa cred ce bine te prinde… ca sa aud in final incredibila fraza iesind din gura lui Oleg : “Sa nu iti mai lasi niciodata parul lung, asa iti sta cel mai bine!”. Ei, asta a fost ultima picatura. Revarsarea s-a materializat printr-un suvoi de propozitii cu sau fara noima aruncate direct in fata lui, in timp ce el se aduna tot mai tare, pana a devenit mititel mititel.
“Oleg, o sa iti trag un pumn in nas de o sa ti-l micsorez instantaneu! Toata viata mi-am lasat parul sa creasca pentru ca mi-ai bagat in cap cat de…minunat, extraordinar si magnific este ca o femeie sa aiba parul lung, si acum vii si imi spui sa nu mai mi-l las niciodata sa creasca…. Fir-ai tu sa fii!” Oleg nu stia daca sa rada sau sa se rusineze… pana la urma a reusit o combinatie credibila, dar care n-am mai bagat-o in seama, ca tocmai ne-am luat cate o portie de mancare pe cat de interzisa pe atat de buna, adica eu falafel la lipie el ceva snitel cu tot felul de adougiri de cartofi verze si maioneze, asa ca ne-am asezat pe o banca si am savurat deliciul impreuna cu o multime de porumbei care s-au adunat gramada in jurul nostru, atrasi de bucatelele de franzela pe care o mai aveam in plasa, ramasita de la masa de pranz…
Una peste alta, imi place noul meu look, e haios, ma bucur ca am facut-o, incep sa se miste lucrurile, uite, chiar si un banal tuns poate fi un semn 
Pana si eu , care sunt Gica Contra si intotdeauna gasesc ceva de bagat de vina, de data asta sunt intru totul de acord cu voi : arati perfect cu freza asta !
O intrebare totusi am… nu se pleosteste parul ? trebuie sa-l aranjezi in fiecare dimineata ?
Tzipi, nu trebuie sa il aranjez decat atunci cand il spal, in rest nu am nici o treaba. Acum sta si mai bine, nu mai este chiar asa ca o bila:)))
Foarte interesant ! Cred ca eceea ce trebuia demuuult (desi nici precedenta nu era “rea”
))
Tanya, toate la timpul lor. (La 60 de ani o sa imi fac permanent din ala cret
) )
NOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO, please !
E intr-adevar surprinzatoare schimbarea, dar cît de bine îti sta (vox populi) ! Bravo !
Super ! Te-am admirat amîn2 si sîntem de acord que tu “montres BIEN”
Pupam mult
Pw, este o fotografie facute de mine, pe strada, cu celuralul, imediat ce am iesit din coafor
. Acum mi se pare ca montre si mai bien… 
Pup si eu pe amandoi !
Nice!
TY!
Whaou !
Vad ca toti amicii tai te mangaie pe par sau te bat prieteneste pe spate sufland-ti fierbinte in ureche: “Arati ca Marilyn Monroe, putin mai bruneta!”… Eeee, uite ca eu, gentleman cum ma stii, iti spun ca arati ca dracu’… Tunsoare asta te imbatraneste cu 10 ani (iau ca reper celelalte poze de pe blog)… Te-ar salva doar o mustata care te-ar face sa aduci putin cu d’Artagnan din “Cei trei puscasi marini”, dar “Dupa 20 de ani”!
:)
Luca, multumesc pentru feedback, ai dreptate si, ca sa repar greseala comisa am decis sa iti urmez sfatul: imi las mustata!
Si perciuni ( à la Aurelian Andreescu sau aia costumati-mulati frumos din anii 70)
Eu nu stiu cum aveai parul inainte, dar te asigur ca si eu am breton asimetric si e mult mai usor asa, cu aranjatul. In schimb, la lungime, eu sunt scurt, scurt, scurt
) Pentru mine, cum esti acum, inseamna par lung si n-am avut asa ceva de mai bine de 20 de ani.
si nu vad nimic de obiectat. In plus, e foarte tonic sa mai schimbi frizura. Eu sunt in perioada experimentarilor, de fiecare data o rog pe coafeza sa faca altceva. Ai zice ca la par mic, nu se poate. Ba da, se poate! 
)
In comparatie, nu ma pot pronunta, ca n-am reper. M-am uitat cu toata seriozitatea
M-ai inspirat pentru o poveste, nu-mi apartine, dar e la fel cu “toata viata am crezut…”.
Iti sta bine, chiar foarte, dar pentru curiozitatea mea: daca asa-i tuns, înainte cum era? Ma faci sa ma gândesc la Andreea: merge la coafor, sta vreo doo ore, lasa 100 euro si când o vad are parul mai lung ca înainte…
Inainte era asa: http://digodana.info/2010/12/26/craciunul/
Sophie, ai dreptate, este foarte tonic si ma indeamna sa ma si imbrac un pic altfel, sa ma machez altfel… e bine:)
Dan,multumesc:)
Andreea are par ondulat? Doar asa s-ar explica de ce il are mai lung, pentru ca il intinde (adica indreapta buclele) si se lungeste cu cel putin 30%.
Azi m-am.. tuns&vopsit& “coafat
singura !! Am pus lama in “viul subiectului” si am stat, fara nici o iluzie, cu o crema coloranta 30 ‘ aleasa la întîmplare. Am terminat (chestiune de orgoliu sau de lucru “bine” facut 
cu o masca cu fructe.
PS : Singura nadejde e ca n-o sa-mi pierd.. jobul sau cum e aproape vara , nimeni n-o sa detecteze nimic si ma vor chiar promova. Who knows ??
Nu-l are ondulat, dar pentru ea mersul la coafor este “doar ca sa-i dea o forma”, îi taie putin din vârfuri si gata, peste o saptamâna alti bani, alta distractie!
M-am uitat la poze, uitasem de ele si doar pusesem si doua comentarii acolo!!
Da, e totusi o diferenta!
wow,interesanta si cu par lung. ramane doar de dragul schimbarii. Fain in ambele.
Am vazut-o, pe viu, daaa, dupa aproape un an! Si e beton! Luca, las-o balta cu criticile, nu-i frumos ce-ti place tie, e frumos ce- place ei! Si chiar o prinde pe Dana, plus ca o schimbare e binevenita din cand in cand. Ca sa continui sirul schimbarilor am sa pun si eu cea mai recenta foto a mea pe blog la mine! Uite-asa!
Draga Dana,
e foarte fain sa fii o vreme si astfel. Dar, pe cat punem pariu ca structura ta de sagetator caruia ii sade bine cu drumul te va face sa te trezesti cu pletele in vant mai repede decat iti imaginezi?
eu cred {îmi spuneam în sinea mea} că fotografiile fac mai degrabă diferența dintre poezie și adevăr,dintre două fenomene asemănătoare dar de semn contrar,stabilind că sunt identice doar în aparență;
nimic mai fals,mă contrazice iar calculatorul meu stricat ,cu o voce de calculator stricat,fotografiile nu au deloc relevanță în această chestiune{nu fac diferențe,nu stabilesc asemănări}deoarece,câtă vreme ,nici măcar ontogenetic gândirea nu poate determina transformarea fenotipică a individului,el fiind supus în acest sens unor cauze independente ,mult mai profunde,în fața cărora orice gândire e neputincioasă,cu atât mai puțin va putea scriitura {matricea care incumbă gândirea scriitorului} ,{imaginea metamorfică indusă},să transforme altora ,măcar percepția asupra a ceea ce se vede de fapt în poza respectivă
iar rezultatul e șocant căci practic adesea nimic din ceea ce ne așteptăm sa vedem ,nu vedem până la urmă
a dracului fatalitate!
El perro, bine ai venit pe blogul meu!
Am citit comentariul tau. Si l-am mai citit de vreo doua ori
Si tot nu stiu daca te-am inteles bine.
….Oare ce te asteptai tu sa vezi?
a dracului fatalitate!… {am șuierat eu gânditor printre dinții sufletului,ascuțit ca un plisc în plexul lunii,cred}
de fapt m-am gândit de la început ca nu poate fi decât o greșeală
bine,reformulez:
mă pregăteam să-ți răspund la întrebare când o voce cunoscută-mi spune:
nimic mai fals – era din nou calculatorul meu stricat,cu un glas prin care se auzeau clar pocnete de cabluri care se scurtcircuitau în aerul plin de fum înecăcios,de fapt te-ai gândit de la început că nu poate fi decât o greșeală.
al dracului calculator!
…și n-am îndrăznit să mai adaug nimic ,nici cu glas șoptit ,nici cu strigăt ce ar putea părea în mod greșit iredentist {n-are legătura cu stomatologia},nici în imanent ,nici în transcendent,nici cu gura mea astrala ,nici cu cea materială
și nu știu cum să fac să te lămuresc ,în grabă și totuși pe îndelete{n-are legătură cu delete } că totul e ,poate cu asta ar fi trebuit să încep și am fi putut purta un dialog normal,cât se poate de fals ,de denaturat ,de degradabil pe lumea asta și că pentru asta{ce repetiție ciudată!} ne facem noi o lume din idei ,o lume eternă ,imuabilă din care evident nu dorim să ne mai întoarcem ca să vedem ce?, umbrele însăși tânjesc după tipare ,după oglinzile fermecate în care nu sunt umbre ci chipuri scăldate în lumina unei eterne și dulci primăveri, k mai vorbim că suna telefonul ,trebuie să răspund ,
oare cine mama dracului mă sună așa insistent
Un om este mult mai mult sau mai putin decat o imagine afisata sau niste cuvinte pe un monitor.
Pe de alta parte, totul poate fi foarte simplu sau foarte complicat. Depinde numai de noi cum vrem sa fie
(Ai scris patru comentarii si tot ce aveau in comun era ca pe ultimul rand aparea scris “dracu”, ai vazut?)
)!
PS. Repara-ti calculatorul
deci ești și tu de acord că e doar un monitor {o să-l repar!}și că lucrurile pot fi simple sau complicate ,mari sau mici,geniale sau mai puțin geniale,după cum vrem noi,doar că uneori,da,stai să-ți spun:
te lăsasem cam enervat de acea întrerupere și,nerăbdător să încep un nou game,mă îndrept race spre telefonul care suna tot mai insistent:pe ecran,no face ,no name ,no number;deschid,o voce cunoscută îmi spune la ureche:”nimic mai fals,cine nu și-ar dori{îmi dau o primă palmă peste cap apoi,a doua}un computer stricat drept companie,o gândire frământata și contradictorie și totuși osmotic dispusă să difuzeze ca printr-o membrană permeabilă cu cea mai profundă simțire ,despre care însă, orice copil de școală știe că nu are nicio autoritate ,un fel de făptură demodată care să țină isonul extravaganțelor tale ,aprobându-te de fapt întotdeauna.Ce dovadă mai elocventă vrei în acest sens dacă nu chiar faptul că atunci când ieșim împreună seara prin oraș{,târând după noi tot acest căblăret din vina ta fiindcă tu ai preferat modelul desktop},lumea e atrasă de mine și de discuțiile cu mine iar de tine ar râde dacă ai încerca să-mi umbli pe la matematica memoriei ca să-mi vindeci chipurile ,hipertimesia.”
degeaba am negat,degeaba l-am suduit:taci naibii,mutră spălăcită,marș din priză coafatule!,consumi singur mai mult curent decât un întreg salon de înfrumusețare,ajunge parașută melancolică,cartofor fără cărți amestecând obosit în locul lor aceste poze îngălbenite de igrasie și condens,el continua neabătut:
“plus de asta ,dacă ți-aș destăinui că nici tu nu ești ceea ce crezi că ești ci, un agent secret care în curând va pleca spre o altă planetă{nu,nu mai poate fi reparat,e clar!}pentru a-ți descoperi adevărata identitate și de ce memoria ți-a fost ștearsă,ce/ai spune?”
nimic mai fals ,am profitat eu de ocazie sa/i întorc vorba ,prefăcându-mă mai calm decât eram și uitându-mă pe monitor să văd dacă n-ai mai postat ceva de care să se folosească oximoronic în discurs ,se vede că nu ești decât un pc {pisi,pisi}amărât,eu VIN de pe o planetă unde nu se dă doi bani pe toate astea și unde nu sunt nătărăi care să ne oprească{din drumul spre stele pe aspre poteci}cu bețe în roate ,nici poeți fomiști care să ajungă să fure noaptea ambalaje ca să-și uimească a doua zi vecinii când duc gunoiul în ele și fie vorba între noi,nici ba…
“nu,nu,nu m-a întrerupt el,nu sunt un pc obișnuit ,{“nimic mai fals”…}sunt o instituție publică în slujba unor oameni ca tine pentru care e mai simplu să se complice în vreme ce ,dacă totul ar fi pur și simplu ,s-ar termina cu vreo două comentarii.”
U.A.U.,a dracului întorsătură,am mârâit eu atunci intenționat
precum un leu care știe să vâneze de pe animal planet
ridicând însă automat la 4 numărul repetițiilor de cuvinte.
{complectare:la drept vorbind după:”…poze îngălbenite de igrasie și condens …” am mai spus și:”parcă ești din miorița”{și nu degeaba, după cum ți-ai dat seama deja}}
Nu mi-am dat seama de nimic!
Incerc din rasputeri sa inteleg ce scrii si nu reusesc.
La mine e foarte simplu, stii? Totul e foarte simplu sau incerc sa le fac cat mai simple…
La tine e …. a dracului de complicat! Cred ca nu ti-e prea usor …
Fratilor,
concluzia este de ordinul evidentelor: s-a tuns Dana!
Slava Domnului!