Eu musai sa povestesc tot dar de data aceasta o sa tac, pentru ca parola este: fara cuvinte, si se datoreaza blogului lui Carmen, iar detaliile sunt aici.
Cauti ceva anume in blog? Scrie aici:
Daca vrei sa stii cand postez....
MAI BINE NU COPIATI !
Toate textele si imaginile aflate pe acest site sunt proprietatea autoarei si nu pot fi folosite integral sau partial fara permisiunea acesteia, in concordanta cu legea nr 8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe.Ajutatoare:
Cele mai noi comentarii:
- Digodana on Tot felul de dureri
- vienela on Tot felul de dureri
- Digodana on De-ale mele
- Digodana on De-ale mele
- Digodana on Citafereza (3)
- Darael on De-ale mele
- l&a on Dor de duca (fara cuvinte)
- pulbere mihai on Citafereza (3)
- AnaMaria on Dor de duca (fara cuvinte)
- AnaMaria on De-ale donatorului
-
Cele mai noi postari:
Cele mai vechi postari :) :
Bibliorafturi:
Blogerii mei
- (Dorin)Escu
- Alegerea Sophiei
- Alunita
- Balantza
- Bialog
- BlackCat
- Blogul lui Mosu'
- Cafeaua ta
- Cârlionți de gânduri
- Carmen
- Ceas cu buzunar
- Clipe de Cluj
- CoolNewz
- D'Agatha
- Darael
- Daurel
- Dojo
- Fantezii de viata
- Filosofie pe bordura
- Flori din suflet
- Fosile
- Gabriela Savitsky
- Gângureli
- Griska – Viata de motan
- Iubesc Viata
- Iulisa
- Jurnal de printesa urbana
- Jurnalul unei gospodine ratate
- Jurnalul unui tatic
- La4jeliboane
- Lumea lui Alexandru
- M2
- Mancaciosul temporal de mici
- Most wanted blog
- Muzica lui Vicu
- Napocel
- Oleg Garaz
- Onirika
- OVIDIU – CAIETUL DE ASTROLOGIE
- OVIDIU – PANTICEUSTORY
- Pegas Motorizat
- Scaietina
- Se-cret
- Shanya – Luna patrata
- Silavaracald
- Sorin – fewstaff
- Teo Negura
- Tetris
- TU1074
- Tudor Enea
- Vera
- Veve & Co
De-ale bucataritului
Fotografii ... si nu numai
Hobby... si nu numai
timpul ne marcheaza pe toti… si nu e nevoie de cuvinte ca sa realizam asta…
excelenta fotografie.
Happy WW!
O, da! Ne marcheaza atat infatisarea cat si sufletul. Si ce urme adanci poate sa lase…
Multumesc! Happy WW si tie!
Trecutul si prezentul. Amintiri care te fac sa suferi. Ma inclin cu drag. Fotografia este prea grea pentru mine.
Costin, cred ca este fotografia cea mai “grea” cum spui tu, pe care am facut-o vreodata. Cand am vazut “Miercurile fara cuvinte” cu saptamani bune in urma, aceasta a fost fotografia care mi-am spus eu ca as posta-o, pentru ca vorbeste singura. Ceea ce am si facut, desi mi-a trebuit destul de multn timp sa ma urnesc
Diferența dintre cele două fotografii este munca,multă multă muncă!
Muncă, ani, dureri, greutăti… viaţă
FANTASTICA ideea aceste fotografii! Felicitari. Privind fotografia, nu se poate sa nu fii cuprins de o emotie deosebita…
Fotografia aceasta are povestea ei, pe care o sa o scriu… maine
Emotia aceasta am simtit-o si eu atunci cand am facut-o, intr-o dimineata de ianuarie, intr-un sat din Apuseni, lângă şosea ..
Munca, dar parca as zice si suferinta …
Iti dai seama câte te pot marca in atatia ani si in conditiile in care ea a trait, acolo in inima muntelui…
atunci si … acum?? Expresiva poza!
Atunci – anii 30 si acum 2000.
Fotografia e facuta in 2007, nici nu stiu daca mai traieste femeia… m+am tot uitat la casuta ei cand am trecut pe acolo, dar nu am mai văzut-o de atunci..
Ai lăsat povestea aşa şi bine ai făcut , că azi e zi imaginativă , dar sigur mă voi întoarce că vreau să ştiu , pentru că această poză poate ascunde multe poveşti cu parfum trecut .
asa cum zapada e in trecut acum, la fel e si poza cu femeia tanara…importanta e atitudinea, nu-mi dau seama din expresia fetei, regreta varsta sau se bucura privind in urma?
Aici se mandrea cu frumusetea ei din tinerete (si cu straiele… nu spun mai mult, povestesc maine
)
SoriN, o sa scriu maine neaparat povestea fotografiei. Povestea femeii. din nefericire o stiu prea putin, dar o sa fac niste sapaturi sa vad ce pot sa aflu. Stiu doar ca a fost invatatoare in satul ei. (Paradoxal, nu ?)
Noa serbus.
Orice poveste are să strice famrecul acestei forografii. O bunicuţă privită cu ochii tinerei de atunci, când era cineva în sat. Nu neapărat pentru că era învăţătoare, ci pentru că era o fiică a satului, tânără şi frumoasă, nespus de ambiţioasă, care ajunse învăţătoare. Nu neapărat “doamna”. Putea fi Aniţa, Mărie, Mariţi, Raveca ori cum îi cădea bine consăteanului să-i spună.
Noa serbus si bine-ai venit
Astazi nu scriem nici o poveste si nu stricam nici un farmec
Maine insa nu stiu daca o sa mai pot sa ma abtin
fiecare imagine are frumusetea ei indiferent de trecerea timpului:)
Sa stii ca si mie imi place in ambele ipostaze
fotografia este deosebita…deosebita…
ma doare inima cand ii vad privirea…tineretea priveste cu incredere si o urma de zambet…batranetea…parca a adunat in priviri toata durerea de pe pamant…
astept cu multa curiozitate povestea acestei…priviri…
Bine ai venit
Imi place mult cum ai scris, tineretea priveste cu incredere, batranetea cu durere…
Sa stii ca atat cat am povestit cu ea a reusit sa ma surprinda prin faptul ca nu se plangea de nimic. Poate doar de faptul ca o cam supara reumatismul. In rest, era prinsa in amintirile ei
Digooooooo, am ratat un episod ? Sa-ntelegem ca ai creat un ciclu “miercurea fara cuvinte”. Si noi unde eram ? Deci, preciziuni, te rugam : in fiecare miercuri, un om, o poza, o poveste & No words ?
PS/ Fefeleaga asta e fantastica (uneori as zice c-am întîlnit-o, acolo în muntii ei. Ea si altele)
Pw, nu eu l-am creat, l-a creat Carmen, eu doar m-am “inscris”
Vezi ca sunt in articol niste link-uri, pe care daca dai click, te duc direct la sursa 
Da, astea sunt preciziunile, in fiecare miercuri no words, si iti cam dai seama cat imi este mie de “usor” sa-mi tin gura…
Abia astept sa se faca maine sa spun ce am de spus:)
P/S. Pe Fefeleaga asta chiar o cunosti personal, stiu sigur ca ati povestit cel putin o data, dar… o sa descoperi asta si tu, in povestea de maine
M-a lăsat fără cuvinte imaginea aceasta.