Mircea era vecinul meu de la 10. Un om special, pasionat de fotografie, de speologie, de călătorii. Mai avea o calitate. Povestea extraordinar de frumos. Era in stare sa te tina cu sufletul la gură ore întregi, purtându-te cu el prin toate peşterile, pe la focuri de tabără, campinguri, ţin minte că o dupamiază întreagă ne-a povestit drumeţia lui în Siberia. Am trăit aievea tot drumul cu trenul, peripeţiile lor, ne descrisese toti membrii trupei cu care fusese, cu toate întamplarile şi grele si haioase. Era nemaipomenit şi abia aşteptam sa înceapa să povesească, de fiecare dată când ne întâlneam.
A plecat în Suedia Mircea şi s-a stabilit acolo. În scurt timp şi-a facut o mulţime de amici, pentru că era vesel şi sociabil. Îi cucerea pe toţi cu poveştile lui.
Odată, la o petrecere unde fusese invitat, unul din cei de acolo l-a întrebat de unde este, apoi, dacă avem trenuri România. Ceva de genul ăsta. Atât i-a trebuit la al meu! Într-o clipa i-a explodat imaginaţia şi, ţinându-i cu sufletul la gură, vreo două ore, le-a povestit. Într-una. In engleză.
Despre familia lui şi modul de viaţă de aici. Despre cum trăim în peşteri. Aici a fantasmat cât a vrut. Că sunt tot felul de peşteri… şi că populaţia este împărţită în triburi, pe diverse zone. Tribul lui a prins o zonă mai bună, cu peşteri mari şi frumoase. Iarna se afundă mai adânc, că e mai păzit de frig. Vara însă, îşi fac toţi culcuşurile mai aproape de gurile peşterilor. Le-a mai povestit, celor care îl ascultau cu gura căscată, despre tatăl lui care vâna prin păduri, alături de bărbaţii tribului şi despre cum şi-au făcut săgeţi şi suliţe din metalul cules de la resturile avioanelor din al doilea razboi mondial prabuşite prin munţi. Şi despre mama lui care gătea vânatul în ceaunel în faţa peşterii… şi despre sora lui, care era vraciul tribului şi trata cu plante… şi urmau descrierile felurilor de mâncare şi a zecilor de soiuri de plante şi a tratamentelor care se puteau face cu ele…
L-au ascultat intr-una, fără ca măcar unul să îşi pună problema că ăsta ar fi putut să îi fraierească. Au luat de bun tot ce li s-au spus. Mai auzisera ei de Nadia şi de Hagi, dar au fost foarte uşor de convins că aştia, civilizaţii, sunt doar o mică enclavă, dar că majoritatea populaţiei traieşte in sălbăticie.
Mai întreba câte unul detalii despre viaţa în munţi, dar Mircea îi dădea, cît se poate de natural, răspunsul la fiecare întrebare despre supravieţuirea în munţi.
Într-un final s-a săturat şi de fabulaţii dar şi de prostia din jur. “Daţi-o mai dracului! Să nu imi spuneţi că aţi inghiţit tot ce am spus! Voi nu deschideţi o carte, nu vă uitaţi la ştiri? Chiar nu vă interesează nimic? Tata a fost director de şcoală, mama profesoară. Avem in bucatarie tot ce aveţi şi voi, iar sora-mea e medic!”
S-a lasat liniştea.
Am râs cand mi-a povestit asta, acum vreo 8 ani când a plecat şi mi-am amintit povestea de fiecare dată când auzeam întrebări tâmpite despre Romăânia.
Ajungi să nu te mai mire nimic.
Aaaaa şi să nu uit despre fiul meu, gamer-ul, care joacă WOW şi vorbeşte mult cu cei din ghilda lui, majoritatea englezi.
La inceput, când l-au intrebat de unde este şi a răspuns România, întotdeauna îl intrebau “Where is Romania”? “Near Russia!”…
Apoi a inceput sa răspundă Trasylvania, că asta o recunoşteau imediat “OOOOO Yes! Dracula!”
Unul chiar l-a intrebat, aşa, mai in particular, daca i s-a întâmplat să aiba probleme cu vampirii. Atât i-a trebuit şi la ăsta. I-a povestit cât a vrut el, despre cât de precaut trebuie să fii să umblii noaptea pe strada… şi că toti avem cruci la gat şi usturoi in buzunare… şi cum dormim cu ferestrele inchise ca se bat vampirii de geamuri ca liliecii. Şi cum a trebuit el sa isi ucida cel mai bun prieten cu o brişcă cu lamă de argint…
Alex radea in hohote, celălalt chiar credea tot ce i se vindea…
Ar fi, bineinteles multe de discutat in ceea ce priveste calitatea auditoriului, varsta, nivelul de educatie….. dar, Come on!! Să pui botul la trăit in peşteri si poveşti cu vampiri în secolul 21, e MULT prea de tot, aşa că întrebările puse agentiei de turism australiene din postarea anterioara nu m-au mai mirat absolut deloc 
Sunt imbecilizati si lipsiti de cea mai minima urma de cultura si informatie ( ce naiba ii invata la scoala ? ), insa se considera Buricul Pamantului si scuipa semnte in capul romanilor.
Sa ii vezi pe canadieni cat de convinsi sunt ca traiesc in “the best country of the world” , desi eu n-au iesit in viata lor din Canada – SUA . Daca ii intrebi, n-au nici cea mai mica idee despre ce poate exista dincolo de ocean …
Canadienii au la scoala, inca din cele mai mici clase, curusuri speciale de brainwashing, in care li se explica si argumenteaza despre cum Canada e motul si e mai buna decat USA ori alte tari : din toate punctele de vedere ! Ceausescu cu indoctrinarea lui de partid, era doar un amator rudimentar …
Un prietene care e medic in Franta la un spital de chirurgie estetica, povestea ca, la un moment dat a fost internata o canadianca atat de frumoasa ca toti intorceau capul dupa ea. Era ravasitoare. Venise sa isi faca ceva operatie estetica la sani. Era internata intr-unul din saloanele lui si toti il invidiau pentru asta. La un moment dat, fata il intreaba de unde este. El raspunde. Romania. “Oooooooo ce frumooooossss! Am fost si eu la Roma! Este extraordinar! Ce tara minunata aveti!”
La granițele cu Perù s-a descoperit cu ceva timp în urmă un nou trib în care oamenii se hrăneau cu pește pescuit din râu iar hainele erau majoritatea din piele de animale.
Cred că dacă s-ar investii în turism,în infrastructură,în cultură România ar deveni o țară bogată,cunoscută și ar putea duce înainte economia doar din turism…Dar n-ai cu cine.Așa când zici unuia despre România se întreabă dacă e o vedetă,un oraș sau o statuie pe undeva.
Vera, este muuult mai frumoasa si decat stim noi. Eu inca descopar locuri de o frumusete uluitoare te miri pe unde si nu ezit sa le recomand celor care vin si ma intreaba ce e de vazut pe langa Cluj. Dar ce sa mai spui de de astea ascunse, cand nu sunt valorificate obiective turistice majore si arhi-cunoscute in tara?
Cat despre parerea lor de spre noi… asta de care zici tu, ca nu stie exact ce este Romania, este un caz fericit. Poti sa ai parte si de cineva care stie deja despre Romania. Si sa vezi cum i se schimba fata si privirea. Si cum in ochii lui se citeste dispretul si buzele ii murmura tigan sau sarantoci sau prostituate…
De acord (aproape total) si cu Tzipi si cu Vera. dar asat e “educatia” sau mai bine zis “sisitemul”. E mult mai usor sa formatezi decît sa dai ‘frîu liber” gîndirii..
De acord cu tine, cu Tzipi si cu Vera:)
Pardon asta (nu asat..), sistemul…
Ce e mai teribil e ca n-au nici simtul umorului su al ironiei.. ca iau tot ce li se spune la “nivelul 1″. Ce se poate face ? Poate povesti ce e de vazut, stiut etc. si la noi ca si la ei sau la altii, cu exemple, imagini ca tot exista netul. Trebuie “educati” asa cum altii încearca sa ne convinga si pe noi, cu tot felul de publicitati, ca sînt lucruri extraordinare în România, ca ele au existat înainte si dupa 90; independent de sisteme, oameni, sloganuri, apucaturi.
Avem in vizita un prieten din Olanda, care s-a hotarat sa petreaca aici doua saptamani dupa ce sotul meu i-a turuit vrute si nevrute despre muntii nostri cativa ani la rand; om educat, artist, curator la un vestit muzeu din Amsterdam. Ne-a povestit ca, auzind ca pleaca in Romania, ai lui, familie si prieteni, l-au intrebat ce naiba cauta in Ro, ca nu-i nimic de vazut. Dupa 10 zile, insa, e convins ca se va intoarce mereu: l-au cucerit muntii, mancarea, apropierea noastra de natura, frumusetea inca nedescoperita de occidentali. Desigur ca e socat de multe aspecte – drumuri, mizerie – dar e surprins de cat de multa autenticitate a gasit aici (ciobanul care i-a cantat din fluier pe un deal e doar una dintre ceea ce el a numit ”minunatii”. prin urmare, nu ma mira deloc ca Mircea, vecinul tau, a vandut ce a vrut el suedezilor: occidentalii nu stiu nimic despre noi – si nici nu ii intereseaza!
Super tare postarea, am ras de ne-am prapadit! Din pacate asa este, exista multa ignoranta in jur.
Padme, ma bucur ca v-ati amuzat, asta era unul din scopurile postarii
)
Cat despre ignoranta…. fara numar fara numar
Alunita, majoritatea celor care vin aici pleaca de acasa cu idei preconcepute despre Romania. Si, invariabil, toti sunt cuceriti de gustul mancarii, ospitalitatea oamenilor, frumusetea peisajului si de faptul ca sunt inca pastrate obiceiuri stravechi.
Eu imi amintesc prin 90, cand au inceput sa vina in tara, la un moment dat, pe un drum, a oprit un autocar plin de francezi. S-au dat toti jos, buluc si se inghesuiau sa fotografieze un om om cu o caruta trasa de boi. Era pentru ei minunea de pe lume…
Dar ia sa vezi tu ce sate & civilizatie aproape arhaice (chit ca Europa a fortat înlocuirea crutzei) ai gasi daca ai face o excursie în Ardèche-ul profund, de exemplu. So..
ei,as… nu stiu occidentalii nimic despre noi…cum sa nu stie , cu logo-ul ala atat de frumos. Am vazut pe travel@living (parca? ori discovery pe-acolo, oricum) reclama la destinatii turistice…si arata ba despre o tara, ba de alta, dar frumos, cu iamgini, mancaruri, obiceiuri…mno…ce fura privirea. A venit randul Romaniei, a aparut frunza si unul povestea despre “frumusetea muntilor bla bla’. Jenant! ce sa te atraga, ce sa retii?
La asa mesaj, asa turism, la asa informatie transmisa, nicio sansa la cunoastere.
Una din cele mai bune forme de reclama este cea prin viu grai. Cei care au fost pe aici si le-au placut cu siguranta or sa recomande si cunostintelor…
Despre statiuni nu prea stiu ce sa zic, vezi ca si noi fugim la alte mari vara sau la austrieci iarna…
In schimb, pe Fagaras era plin. la un moment dat intalnisem mai multi straini decar romani, iar pe creasta salutam si se vorbea in toate limbile pamantului…
Si eu m-am distrat, imi inchipui ce ochi mari faceau suedezii
Povestea cu vampirii e tare, are umor gamer-ul tau
Gamerul meu are umor nitel cam negru. Aseara dupa ce a citi ce am scris, mi-a zis ca eu am scris aici varianta “soft”. Ca, de fapt el fusese mai atent la detalii. In sensul ca in povestea lui, la geamuri avem scanduri, batute in cuie, sa nu poata sa intre vampirii, ca dormim ziua si noaptea stam treji de frica atacurile, ca usturoi si crucii poarta numai femeile, barbatii au o cingatoare plina de tepuse…
Si ca, la sfarsit, supa ce a tot povestit, celalalt, foarte trist, ii scrie: “I am so sorry about losting your best friend….”
Felicitari! Un blog surpriza!
Plin de umor, de cea mai buna calitate!
Ne-am indoit de ras! Toata familia, cu mic si mare!
A fost ca la teatru! Actorii, super-tare!
Idiotii – sarea si piperul!
Bine ai venit, BURCU!
)
Eu tot rad de cand l-am scris, si am mai ras si la comentarii…
Ma bucur ca iti place blogul meu, te mai astept:) Cu familie cu tot
Si mie imi place blogul tau, cel cu megalitii, l-am descoperit prin Tzipi si ma scufund din cand in cand in el
Nu-mi vine sa cred ca unii pun botul la chestiile astea. Si ne fac pe noi prosti. Stiu ca pe francezi ii roade invidia cand un roman le stie istoria mai bine decat ei, ii mai roade invidia cand un roman stie 2-3 limbi straine..si se descurca oriunde. Si cate si mai cate…
E o vorba din batrani… “prostia se plateste”…e cat se poate de adevarata!
Dorin, sora mea acolo de o gramada de ani acolo si le preda franceza…stiu cum e invidia lor,,,
)
Hai sa iti mai spun o povestioara haioasa. O fetita a unor cunostinte, are vreo 10 ani si a fost intr-o vacanta acolo, intr-un schimb din asta de scoli, copii lor aici si ai nostri acolo. La un moment dat au spus ca au auzit tot felul de povesti despre vampirii din Romania. A doua zi, la micul dejun fetita i-a intrebat daca nu au vazut-o cumva umbland noaptea prin casa… ca ea are unele episoade de somnambulism… ca a avut ceva stramosi vampiri in familie dar ca sa fie linistiti, ca la ea sunt sanse mici sa se manifeste, ca abia dupa pubertate se definitiveaza dentitia de vampir si se releva daca si ea este sau nu…
Cat a stat acolo, dupa 10 seara nu a mai iesit nimeni din camere si isi sunau aia disperati copilul din Romania de 5 ori pe zi
Oricum, nu e cazul sa generalizam… nu toti sunt tampiti…insa uite, mai sunt si exceptii, asa cat sa ne radem noi
da..e de plans..nu e de ras…haioasa…dar serioasa treaba.
Asta înseamna ca daca “pun botul” sunt fraieri cu cioc. Vorba lui Mircea: nu pun mâna pe o carte, nu-i intereseaza nimic. Fata de Mircea eu nu am (avut) atâta rabdare: când m-au întrebat daca în România copiii au creioane sau daca robinetele se învârt ca aici m-am suparat din prima si le-am spus-o!
Of, Dane! Nu te-a lasat inima sa le spui ca noi scrijelim pe tablite si ca ne spalam cu apa de ploaie!!!
Nu, mai Dana, nu-i asa : apa de ploaie o pastram pentru baut ! De spalat, ne spalam in nisip ca vrabiile …
Da si tie iti merge mintea….. ai gasit-o si pe asta
)
)
Spalat in nisip…eu rad de nu mai pot
Belea de belea!:))
Antologica faza cu “ca se bat vampirii de geamuri ca liliecii” e antologica, saluta-l pe Alex din partea mea!