Am stat vreo 5 zile in munti, in casuta postata in episodul 2. Liniste, relaxare, clatite cu gem de strugurei, plimbari pe “aleile” montane (ca drumuri nu pot sa le zic ca nu se aseamanau cu nici un drum din muntii mei), plimbari prin satele si comunele dimprejur: Aubin, Cransac, Montbazin. Am prins si un targ in Cransac si bineinteles ca ne-am infiintat si noi la marele eveniment. Imaginati-va un patrat de 10m/10m, pe laturile caruia erau asezate tarabe cu produse. O latura era ocupata pe jumate de rulota unuia cu branzeturi, o alta latura era cu zarzavaturi, alta cu carnuri si inca una cu produse de patiserie. O tanti ne lauda de nu mai putea faimosii cozonaci traditionali, cu apa de flori de portocal si copti in cuptor. O felie costa cam un euro. Ne-am luat, de curiozitate, nu vreau sa fiu rea, ca nu pot zice ca nu a fost gustos, da Tanti Ana lu’ Dinu sigur ar fi avut de comentat ca-s pre indesati si nu-s puhavi deloc si trebuiau framatati o ţîruca mai mult (si un dram de unt in plus nu le-ar fi strîcat deloc).
Am mai stat la o taraba unde un tinerel vindea 4 rosii de gradina si ceva patrunjel. Rosiile erau foarte mari si sanatoase, intr-adevar. Vreo 5 minute am asteptat rabdatoare , ascultand cum ii explica unei babute ca sunt rosii rosii, adevarate, cu radacini din pamant (dăăăăăăă), nu ca si alea din supermarchet care sunt crescute cu radacinile in apa si azotati… Ca sa nu mai spun ca atunci cand am aparut eu si Sora in piata, grase, faine si rosii in obraji, numa nu s-a facut liniste. Erau acolo vreo 20 de băbăiuni sfrijite si uscate de le puteai urmari sistemul venos cu ochiul liber. Toate aranjate, imbracate frumos si cu parul coafat de parca toata noaptea fusesera la coafor. Toata admiratia. Vo doua venisera cu cadrul. La cumparaturi. Am incercat sa pozez neste piersici turtite si cand ma uit in aparat, vad ceva alb ca imi intra sub obiectiv. Ce sa fie, ce sa fie? O babuta de 1,45 m, care s-a strecurat intre mine si rafturi, pe sub aparat. Eu ii faceam umbra.
Sora imi spune, zambind ca suntem centrul atentiei, auzise ea cum şuşoteau că oare cine or fi strainii?
Pana la urma cred ca ne-au luat de olandeze, ca e plin sudul de ei, am inteles ca olandezii cumpara proprietati in Franta intr-o fericire. Si englezii la fel:)
Am luat ce am avut de luat, Sora si-a luat o gramada de branzuri, eu eram cu morcovi, patrunjel si telina ca voiam sa fac o supa, Sonia cu croissanturi.
Apoi sus la noi acasa, ca era umbra, liniste si racoare.
Nu se auzea nici un zgomot decat foarte rar cel al atv-ului cu care trecea vecina cand isi ducea si aducea vacinile de la pasune. Rodica de la munte ar rade de s-ar sparge, pasunea era la 100 de metri mai in jos de casa, ea ar fi mers pana acolo sarind intr-un picior. Fugeau vacutele pe drumul frumos pavat la trap, cu atv-ul in spatele lor, pe care statea calare stapana, strigand “Ale, ale!!” Eu cu Sora am ramas interzise in prima zi, ne uitam una la alta, apoi iar la drum, pe urma ne-a pufnit rasul.
Nimic de zis, insa, despre gospodaria lor. Am trecut pe drum pe langa ferma si am ramas profund impresionata de campul cosit, baloturile adunate, infoliate in plastic si stivuite metodic langa grajduri. Se vedea clar ca erau oameni gospodari si foarte organizati. Cu exceptia celor cateva dati cand duceau sau aduceau vacile, sau treceau cu masina inspre sau dinspre sat, nu i-am mai vazut. Nu ca ne-am fi dorit musai sa stam in povesti, dar parca duceam un pic dorul vecinilor din Apuseni, a povestilor oamenilor si a veseliei celor de acasa.
In Cransac, care este o statiune balneara, cu ape termale, ne-am plimbat ceva mai mult. Acolo am facut si multe din fotografiile cu hortensii.
Dau drumul mai jos la cateva fotografii din zona, mi-a placut mult de tot o anume fantana arteziana, careia i-am facut zeci de fotografii. Si, bineinteles poze din targ:)
Biserica din Cransac
Aubin:
Targul 
Faimosul cozonac cu apa de flori de portocal:
Montbazin
Sarbatoarea pompierilor, in Montbazin:
Baile termale din Cransac
3 minute de odihna
Pana maine, cand va voi povesti despre Conques :)
Frantuzoaica isi plimba vacine cu ATV-ul, iar o canadianca m-a pus sa plimb matza in lesa ( cand am fost la ea la casa de vacanta ). Plimbam matza in lesa pe drum, si ma imprastiam de ras de una singura …
O fi fost dresata saraca sa stea in lesa… Eu nicicum nu mi le pot inchipui pe ale mele legate
)
Luis s-ar tranti jos si nu l-ai misca de acolo decat tarat, Sharlotte s-ar infige cu ghearele in asfalt si TIR-ul ar sari in toate directiile posibile si imposibile … ca la balamuc
Frantuzoaica si le aducea de la pasune… alergau saracutele in cadenta, ca la armata
Da’ n-ai zis nimic de piersicile turtite si de fructe, tu Tzipica! Si eu pentru tine am facut o gramada din poze pin piete. Jur!
Sa stii ca le tine m-am gandit cand plimbam matza in lesa …
M-am uitat cu multa atentie la mancare ( fiecare cu durerea lui … ) : arat fix ca asta de plastic de la noi din Rai ! Tare dubioase erau prunele alea, mari cat merele ! Persici turtite avem si noi : verzi, tari ca piatra ( in Rai, fructele nu se coc niciodata ). Abia astept sa vad si restul pozelor cu mancare !
Vorbind de mancarea din Rai : la ferma aia de la capatul pamantului, de la noi din Rai, am putut culege zmeura cu gust de …zmeura ! Si neiradiata ( ca d’asta ne-am dus la ferma ). Am cules 8 kg : nu ma intreba cum a reusit barbatu’ meu sa manance singur 8 kg de zmeura in 2 zile ( i-au ajuns 2 zile, pentru ca s-a abtinut sa manance totul intr-o singura zi … ) . Cam asta-i nivelul de disperare dupa mancare neaturala, pe la noi prin Rai …
Sa stii ca prunele le-am suspectat si eu a fi din plastic. In schimb am vazut acolo si ringlote si erau fix ca alea din gradina de la bunica, pepenii nu-s de plastic sigur, ca i-am testat si erau foarte buni, iar piersicile si mie mi s-au parut cam necoapte…
Erau si rosii de gradina, din alea adevarate.
Nici branzurile nu erau de plastic, erau facute la ferma lui nenea care venise cu rulota. Pana si untul era de asa, galben si bun, mai mare dragul. Totusi, este targ de tara, cu produsele fermierilor din zona…
Pai da, imi tot faceti voi pofta de plecat aiurea, cu viata-n rucsac si mainile in buzunare…dar nu se poate deocamdata asa ca ma uit la fotografii si atat.
Piersicile acelea sunt foaaaaarte gustoase! O zi frumoasa sa ai!
Shanya, e simplu! Ia-ti un rucsac in spate, mainile in buzunare (un portofel n-ar fi deloc in plus
), mai ia-ti lumea-n cap si ,… da-i drumul!
Dar daca zici tu ca sunt gustoase, data aviatoare nu o sa le ratez:)
E mai usor decat iti imaginezi, mai greu este sa te pornesti…
Piersicile nu le-am testat, adevarul e ca mi se pareau cam frichi asa turtite
O zi frumoasa si tie!
Cand mergeam la tara, mergeam si eu cu copiii sa aducem vacile de la ciurda, de la marginea satului, desi vaca bunicului venea singura. Pot doar sa-mi imaginez cum ar fi fugit vacile noastre cu atv-ul in spate…aiurea! Nu le-ar mai fi adunat la un loc nici intr-o saptamana
)
Ce-ti seamana fata!
Haaaaa, si eu imi amintesc cand venea ciurda de la pasune. Da ma gandesc ca la cat de putin le pasa vacilor de motoare (imi amintesc ca stateau in coloana autobuzul si inca vreo 10 Dacii, ba si cate un tractor), le-ar cam fi durut in 14 si daca ar fi fost o cireada de atv-uri:).
)
)
In schimb la oi cred ca ar fi fost distractiv
(Tulai ce discutii ‘telectuale iscai, draga !
Fata imi seamana doar cateodata, altadata e leita tat’su
Hmmm, asa deci în Sudul Frantei. Vacanta , nu gluma !
Aha ! Acuma m-ai lamurit ! Deci era mancare d’aia naturala ! Spune-ne si cum era mancarea in oras ( la fructe si legume ma refer, si nu ce gust aveau dupa ce erau gatite. Ca si plasticul, dupa ce il gatim in Rai si il condimentam, capata gust bun … )