Am cunoscut un tip. Extraordinar. Asa, pur si simplu. Mergeam pe strada, el statea pe o banca. Ni s-au intalnit privirile si am inteles, amandoi, instantaneu, ca suntem facuti unul pentru celalat. M-am  asezat, ne-am luat de mana si ne-am privit in ochi, minute in sir, fara sa scoatem un cuvant. A doua zi dimineata eram in avion. Am petrecut o saptamana extraordinara pe malul marii, nu am ratat in nici o dimineata rasaritul, iar apusurile ne prindeau imbratisati pe plaja…. De asta nu am scris de atat timp.

Si acum puneti repede niste servetele sub monitoare ca se prelinge siropul si mâzgăleşte tot. Brrr! Nici eu chiar eu n-as crede una ca asta E clar ca nu v-am pacalit, va trebui sa spun adevarul.

Ideea e ca am vazut un anunt pe facebook că cine vrea sa urce pe Fagaras. Si ofcors ca m-am infipt, asa cum bine ma stiti. Astfel incat, am plecat saptamana trecuta joi din Cluj, ne-am intalnit toti in Brasov, 6 baieti si 5 tipe (eu eram a 6-a). Am urcat pe la Urlea, am facut toata creasta in trei zile, pana pe Negoiu. Atunci s-a intamplat. M-am asezat in fund pe varful muntelui si am spus ca pe mine nu ma da nimeni jos de acolo, ca eu in viata mea nu mai cobor 4 ceasuri de nebuna. Daca vor, sa ma duca in spate. Bineinteles ca nu m-a luat nimeni in spate. Au plecat si m-au lasat. Noroc ca unul dintre ei a avut inspiratia sa sune salvamontul, astfel as fi fost si azi pe varf. Au venit cu un elicopter, m-au pescuit  si m-au adus pana acasa. Direct in pat m-au lasat, de unde m-am trezit azi dimineata nauca.

De obicei stau bine cu inventatul dar nu stiu ce am, ca nici de asta nu mai am chef. .  O sa o zic pe sleau, deci:)

Ei bine, nu am mai scris pentru ca nu am avut tragere de inima. Am intrat pe net, mi-am citit blogurile dragi, am mai aruncat un ochi pe la mine si mi-am vazut comentariile, dar cand incepeam sa scriu articol nou mi se blocau greierul si gandurile. 

Dimineata am primit un mesaj de la Tzipi care era ingrijorata rau ca nu am mai scris nimic de 6 zile. Si cum ultimele mele texte au fost asa, cam nicicum, normal ca si-a facut griji.

N-am nimic! Am o lene CUM-PLI-TA! Ma tarasc de la job acasa, fierb trei legume si le mananc ca-s mancare de post, mai povestesc cu copiii si ma infig la calculator si ma uit la Grey Anatomy nonstop (am ajuns la sezonul 3).

Cred ca sunt in greva. Un fel de greva.

In rest, am tot felul de lucruri foarte ok si tot felul de alte lucruri care ma deranjeaza. Atat de tare incat imi stirbesc dintii strangandu-i ca sa imi nu dau voie sa spun ce gandesc, pentru ca daca as deschide gura ar iesi lame care taie adinc, pana in carne. Si nu vreau asta. Nu vreau sa ranesc pe nimeni, ca asa am fost programata.

Asa ca, imi iau perna in brate, copiii si cele trei mîţe pe langa mine, ma instalez comod si las filmul sa curga. Dana’s Anatomy. Next episode.