(Din amintirile mamei)

De fapt îl chema Damian dar, pe parcurs  s-a transformat in Dămianu iar mai apoi toţi îi spuneau Dăneanu. 

Era un omuleţ mic şi îndesat, grăsuţ chiar. Venise din armată şi asta însemna că de acum e bărbat în toata firea. Aşa că, în seara în care a ajuns acasă, ca să-şi facă intrarea în rândul barbaţilor satului,  l-a luat pe taicăs-o si l-a dus la bufet.  Era plin acolo, oamenii stateau aşezati pe la mesele lor, adunaţi ba după prietenii , ba după vecinătăţi, ba la tejghea, ăia de erau mai năcăjiţi…

Intră Dăneanu în birt, cu  pieptu-nainte şi mânurile în jebele hainei, trăgînd-o în faţă, în aşa fel încât crăpătura din spate îi lăsa poasteriorul dezvelit şi trece  mândru printre toate mesele, pîna în capătul celălalt, la bar. Taică-so, dacă l-a văzut aşa hotărât, mergea si el ţanţos, după el.

S-au aşezat amândoi lânga tejghea cu faţa înspre sală,  să fie în atenţia tuturor, şi-au luat cate un pahar de răchie şi au început să bea temeinic, aşa cum şade bine bărbaţilor adevăraţi.

Undeva, mai retras stătea Uănu lui Deteşanu, care îşi bea, cu seriozitatea beţivului năcăjit, cel de-al 6-lea sau al 7-lea pahar.

Pe la al doilea pahar de răchie,  tatăl lui Dăneanu a rămas cu ochii înfipţi în mutra lui Deteşanu. Da de uita la el aşa de luuung şi insistent de parcă ar fi vrut să vadă ce e în capul lui. Deteşanu bagă de seamă că cineva se zgâieşte la el,  se ridică din colţul lui, îi trage o înjurătură  şi-i arde o palmă bătrânului cât poate de tare.

Atat i-a trebuit la Dăneanu! A sărit ca fript fix in mijlocul bufetului, încruntat şi supărat de mama focului.

- Mă! Cum ai putut mă să dai în tata?! No hai să văd io acuma şine mai dă în tata!

Dintr-un alt colţ al bufetului se mai ridică unu şi, împiedicîndu-se printre scaune, ajunge împleticit până în faţa bătrânului, se opreşte legănîndu-se şi îi trage şi el una.

Ăştialalţi din bufet, dacă au văzut ca e liber la dat palme, au început a se ridica, unul câte unul şi a se îndrepta către bătrân.

A mai încasat săracu vreo două, până când, Dăneanu,  cu un nod în gât şi cu lacrimi in ochi,  mai să plângă, l-a luat de braţ  trăgându-l spre ieşire…

- Hai tată acasă, că ăştia-s proşti!