Nu stiu la ce ma asteptam inainte de concert…. adica ba stiu. Voiam sa simt, ca in tinerete,  aceea  nebunie. Voiam sa sar si sa topai pe toate hiturile, sa dau din cap asa cum fac rockerii adevarati si sa racnesc toate cuvintele pe care le stiu din toate piesele cunoscute.

Si mai voiam sa simta si Sonia atmosfera adevarata rock life. Si-a facut temele inainte de meci, a ascultat “Rock you like a hurricane”  de m-a innebunit saptamana asta

Apoi, mai era de vazut si stadionul. E ca si cum ai participa la un eveniment istoric… peste vreo 50 de ani, Sonia le va putea spune nepotilor ei “Am fost acolo cand a fost inaugurat”.

Pe Scorpions nu i-am vazut niciodata life, dar tin minte, cand au fost prima data in Romania, a fost transmis concertul in direct. Era, parca Cerbul de aur, in 2002. Atunci am stat, cat a durat spectacolul, nedezlipita de televizor, cantand toaate piesele…

Ma mai leaga de ei amintirile cu serile din Costinesti, cu plimbatul pe malul marii si Still loving you in difuzoare… Apoi versurile, scrise cu greu, cuvant cu cuvant, cu pretul butoanelor distruse de casetofon si primite in scrisori lungi din celalat capat al tarii … deh, pe unde m-a ajuns amorul …:) Dupa ani, alte amoruri, de data asta cu versuri din”Wind of change”… apoi caseste cumparate cu toate albumele, ascultat pana se rupea banda… da, Scorpions  au cam fost cu mine tot timpul in ultimii 26 de ani…avem, istorie…ca tot veni vorba…

Mi-ar  fi placut sa spun ca mi-am luat bilete din timp, dar, cei care citesc pe aici de mai multa vreme m-ar fi prins cu minciuna instantaneu. Bineinteles ca am luat biletele in ceasul al 12-lea trecute fix. Adica ne-am dus in Polus, la stand, unde cu o zi inainte mai aveau bilete dar imi uitasem cardul (cu portmoneu cu tot) acasa si baiatul de acolo ne spune zambitor, mie si colegei mele, ca nu mai sunt bilete deloc pentru Scorpions, doar abonamente pentru ambele concerte.

Cand a vazut cum ni s-au lungit mutrele, a spus ca…s-ar putea sa primeasca mai pe  dupamiaza. I-am lasat numarul de telefon si a fost mai mult decat dragut, ne-a sunat ca ne-a retinut bilete. Am luat un bilet pentru Sonia si un abonament pentru mine, ca doream neaparat sa merg si la Smokie.

A venit si ziua de sambata, la 5 jumate eram la stadion in formatie de doua mamici plus doua adolescente cu apucaturi de rockerite, ambele imbracate dupa capul lor ca nici una dintre noi n-am reusit sa le convingem sa se imbrace mai gros. A mea ma lamurea ca nu o sa ii fe frig, ca si-a luat bustiera (Gizas!!!), un tricou si un plovaras (tate negre ofcors)  si o haina mai de Doamne-ajuta desupra.  Macar de as fi avut eu minte sa ii mai pun un plovar cu mine, dar nestiind cum va fi, mi-era groaza sa ma pornesc cu rucsac la stadion.

Am dibuit mai greut intrarea spre peluza, am stat ceva la coada, dar nu mult, doar vreo 10 minute si am intrat pe stadion, dupa ce am trecut de controalele de rigoare fara nici un incident neplacut, ceea ce a dat un  punct in plus notei finale pe care am dat-o stadionului, care nu cred ca trebuie sa mai spun, s-a vazut din fotografii, arata extrordinar, chiar nu ai ce sa ii reprosezi. La 6 eram deja pe scaune. M-am bucurat ca am luat bilete acolo, fiind in fata scenei, chiar daca destul de departe, aveai , cumva, imaginea de ansamblu.

Au inceput sa cante Grigore Lese si Senzor. Mie Lese imi place mult. In sensul ca nu sar pe telecomanda sa mut pe alt post atunci cand canta el, dimpotriva, stau si il ascult cu drag. Si are cateva melodii care iti merg la suflet. Nu stiu in functie de ce si-a ales repertoriul, a cantat niste doine, pe care nu prea le-a auzit nimeni din nefericire, lumea era preocupata sa isi gaseasca locuri, eu incercam sa ii explic prietenei mele, care e doar de vreo 2 ani in Cluj cat de frumos canta Lese si cat e de bun. Cred ca n-a fost nici locul nici momentul potrivit pentru asta… N-am inteles nici combinatia cu Senzor… cu o zi inainte povesteam cu ai mei colegi  ca cine stie ce surpriza o sa ne pregateasca , ca o sa cante ceva cantece din alea de catanie cu Senzor in fundal… ceea ce ar fi putut fi interesant. Nu a fost asa, cantau pe rand. Cand tobe, cand doine. Sincer, nu mi-a ramas in minte mai mult decat atat, desi mi-as fi dorit mult.

Apoi, semnal M. Am fost fericita, pe cuvantul meu!  Mi-am amintit toate piesele si eram extrem de bucuroasa ca le stiam cuvintele. Am incercat sa sar in picioare sa dansez dar un Hmmmm Hmmmm din spate m-a facut sa  mai intorc si sa dau nas in nas cu o babuta incruntata, infofolita bine, a carei privire imi sugera clar ca nu este deloc incantata ca ii iau toata panorama daca ma ridic. De dansat nici nu mai putea fi vorba… Asa ca am inceput sa ne zbantuim stand pe scaune, adica dand din cap, maini umeri si picioare cat am putut.

Au cantat frumos si au prins la public. Au urmat cei de la Pacifica. Asta este un fel de struto-camila care a preluat piesele de la Compact si pe Vladi Cnejeevici.

Pentru mine Compact inseamna Paul Ciuci. La cat i-am ascultat in studentie si la cate chefuri am facut ragusind pe muzica lor, ii stiam deja fiecare inflexiune a vocii, fecare nota atinsa, fiecare sunet scos. Nu zice nimeni ca Leo Iorga nu e bun. Este, dar nu pe melodiile astea. Ziceai ca asculti compact pe fast-forward. Canta repede repede, de parca pleca trenul i-amu ni si el trebuia sa isi gate concertul si  sa il prinda.  Am cantat ce am cantat apoi ma cam cuprins enervarea, ca asta mi-o lua mereu inainte. Ciuci, oriunde ai fi, sa stii ca mai sunt pe aici cel putin 2 persoane care plang dupa tine…

Voltaj. No, aici s-a intamplat ca noi fetele am vrut sa mergem la toaleta. Din fericire toalete  erau peste tot, unde intorceai capul vedeai cate una, deci nu trebuia sa umbli mult sa le cauti. Doar ca la fieare erau cel putin 20 de cucoane la rand.  Astfel incand am dansat pe “Tanar vreau mereu sa fiu”  la coada, noi, trei doamne , ca ni s-a mai alaturat o prietena.

Deci la Voltaj nu am prea participat, am prins vreo 2 melodii in final, sincer nu prea sunt fana, asa ca nu comentez despre asta. Au cantat bine si au facut spectacol, despre asta nimic de zis..

Dupa o jumate de ora de asteptare in care ne-a cam ciupit frigul, la 9 si un sfert punct, asa cum era scris in program, au intrat pe scena Scorpionii. Ce as putea sa spun? Profesionalism. Au cantat minunat, de vazut i-am vazut pe ecrane, ca scena era muuult prea departe. Au cantat toate piesele care imi doream sa le aud, din cele noi mi-a ramas una la suflet si sunt convinsa ca nu doar mie, la un moment dat toti am preluat refrenul … Si sa auzi o mare de 4000 de oameni cantand…este ceva. Au facut show adevarat, cu super-recital  de tobe,  apoi  de chitare, cred ca s-au intrecut pe ei insisi.

Ce m-a impresionat mult de tot a fost  ca, atunci cand se cantau balade, spectatorii isi deschideau telefoanele mobile si le tineau indreptate spre scena. Arena parea invadata de licurici, care mai de care mai stralucitori… se vede cred si in fotografiile pe care le-am postat ieri.

Din fericire, studentele care stateau pe scaunele din fata noastra au plecat pe la jumatatea concertului, asa ca am sarit un rand mai jos si am putut sa topaim si noi, asa ca pe Rock you like a huricane a fost dezmat

Trecand peste faptul ca ne-a cam prins frigul si ca n-am putut dansa cat am vrut, ce s-a intamplat in seara aceea pe stadion a fost extraordinar…

Au fost chemati de cateva ori inapoi, au fost aclamati si aplaudati minute in si…lumea pur si simplu nu voia sa plece de pe stadioan.. iar ei au rasplatit publicul cantand in plus fata de ce isi propusesera initial… si ne-a cazut bine

Am iesit printre primii, fara imbulzeala si in ordine, ca si la intrare de altfel, trebuie sa spun ca organizarea a fost una excelenta, si ne-am plimbat prin parc catre centru, unde speram sa gasim un taxi spre casa. Pe Motilor, era o coloana nesfarsita de taxiuri care mergea catre stadion. Am facut semn asa, la plesneala si spre marea noastra surpriza a oprit si ne-a luat, asa ca am ajuns acasa in cel mai scurt timp posibil.

Am ajuns acasa si ne-am aruncat pe tuica, pentru ca era absolut necesara.

Seara s-a terminat frumos, cu prieteni la povesti, ca pe vremuri…  aproape ca simteam ca m-am intors in timp

Cam asta este, foarte pe scurt, povestea serii de sambata. A fost frumos, am fost acolo